Cauzele de conjunctivită canină și opțiunile de tratament

Poate că nu pare așa, dar conjunctivită canină Aceasta apare atunci când membrana conjunctivă - care căptușește partea albă a ochiului și interiorul pleoapelor - se inflamează.

Conjunctiva nu este perceptibilă cu ochiul liber, deoarece este translucidă și foarte subțire, cu o textură vâscoasă. Dar atunci când este iritată, prezintă roșeață, mâncărime constantă, arsură și lăcrimare.

În general, această afecțiune oculară nu afectează permanent vederea. Cu toate acestea, poate îngreuna vederea din cauza lăcrimării și a hipersensibilității la lumină.

Dacă bănuiți că animalul dvs. de companie are conjunctivită, faceți o programare la medicul veterinar cât mai curând posibil. Deși cazurile foarte ușoare pot fi rezolvate acasă, cel mai bine este să confirmați diagnosticul.

Tipuri și cauze ale conjunctivitei canine

Tipul de secreție, precum și modul în care se prezintă este un indicator al cauzei bolii, fiind:

• În cazul în care secreția și roșeața apar astfel încât afectează doar un singur ochi (unilateral), poate indica prezența unui corp străin;
• Cu toate acestea, dacă apare o secreție mucoasă la ambii ochi, aceasta va indica o cauză bacteriană, fungică sau keratoconjunctivită;
• O secreție clară, apoasă poate indica o alergie sau o simplă iritație;
• Puroiul, care formează de obicei cruste pe ochi, este de obicei cauzat de Streptococcus sau Staphylococcus.

Conjunctivită alergică

Conjunctivita alergică canină apare atunci când există un fel de reacție la produse sau situații, cum ar fi:

• Contactul câinelui cu o plantă iritantă;
• Mușcătură de insecte;
• Acarieni;
• Polen;
• Produs cosmetic sau de igienă, dar nu este potrivit pentru animale;
• Printre altele.

În general, boala este momentană și nu este contagioasă.

Virusul conjunctivitei

Este cauzată în principal de un virus, cum ar fi cel al bolii de Carré. Se răspândește rapid și este mai dificil de tratat decât conjunctivita alergică.

Poate fi un simptom al unei boli sistemice sau generalizate și, prin urmare, este cel mai îngrijorător tip.

Conjunctivită bacteriană

Este produsă de bacterii și, ca și în cazul precedent, este contagioasă, dar nu este considerată un simptom secundar al unei boli sistematice sau generalizate.

Keratoconjunctivită sau sindromul ochiului uscat

Acest tip de conjunctivită canină, asemănător celorlalte, este, de asemenea, comun. Se caracterizează printr-o inflamație cronică nu numai a glandelor lacrimale, ci și a corneei și conjunctivei.

Acest lucru provoacă mai puține lacrimi și, mai rău, usucă ochiul și sfârșește prin a deteriora corneea.

De altfel, sindromul de ochi uscat poate fi legat de virusul bolii de Carré.

Conjunctivită canină purulentă

De obicei, este asociată cu bacteriile Streptococcus și Staphylococcus. Ca urmare, secrețiile groase de puroi și mucus formează o crustă pe pleoape.

Conjunctivită neonatală

Afectează pleoapele cățeilor înainte sau după ce aceștia se separă, apărând doar în jurul a 10-14 zile de viață. Tratamentul veterinar prompt este important, deoarece conjunctivita canină neonatală netratată poate duce la afectarea corneei și chiar la orbire.

Conjunctivită foliculară

Este cunoscută și sub numele de conjunctivită mucoidă și apare atunci când glandele mucoase mici (foliculii) reacționează la o infecție, precum și la iritarea ochilor, formând o suprafață aspră care înroșește ochiul.

În consecință, secreția rezultată seamănă cu mucusul. În cazurile în care problema persistă, suprafața aspră devine în cele din urmă cronică.

Cățelușii și câinii tineri sunt pacienții tipici ai conjunctivitei foliculare, însă boala se diminuează odată cu vârsta.

Conjunctivită serică canină

De fapt, este o afecțiune ușoară (nu gravă), deoarece face ca membranele să apară roz și umflate, cu o secreție clară și apoasă care iese din ochi.

Această afecțiune, în general, este cauzată de factori iritanți, cum ar fi praful, alergenii, vremea rece sau vântul.

Tratamentul pentru conjunctivita canină

În prealabil, unul dintre primele sfaturi pe care vi le putem da este: nu medicalizați animalul pe cont propriu.

Prin urmare, pentru orice simptome de conjunctivită canină, este întotdeauna necesar să consultați un medic veterinar pentru a diagnostica tipul și tratamentul adecvat.

În general, în cazul conjunctivitei care nu este secundară altor boli sistemice, tratamentul se bazează pe:

• Curățarea ochiului cu soluție salină și tifon steril;
• Aplicarea de medicamente antiinflamatoare steroidiene orale sau injectabile.

În mod normal, nu se recomandă aplicarea topică a medicamentelor, deoarece absorbția cutanată este dificilă, iar zona ochilor este foarte delicată, ceea ce face ca tratamentul să fie practic imposibil.

Mulți oameni încă mai cred că un bun remediu pentru conjunctivita canină este de a umezi un tifon steril cu o infuzie de mușețel liniștitor. În acest fel este posibilă spălarea ochiului animalului.

Cu toate acestea, unii medici veterinari se opun acestei practici. Ei spun că, la unele animale, în loc să ajute, poate fi iritantă. Cel mai recomandat lucru care trebuie făcut este să se mențină ochiul cățelului curat cu soluție salină.

Cum să evitați problemele oculare datorate conjunctivitei canine

Nu există o modalitate sigură de a preveni conjunctivita canină, dar unele măsuri de precauție pot reduce șansele de apariție a unor cazuri viitoare.

Cel mai important lucru în prevenție este păstrarea unei bune igiene oculare. O atitudine foarte asertivă este însă o alimentație corectă, care face ca apărarea câinelui să rămână fermă în organism.

Curățarea frecventă a micilor ochi ai câinelui cu un tifon steril și o soluție salină poate fi o bună practică, deoarece astfel se vor îndepărta secrețiile și murdăria temută care s-a acumulat.

În mod similar, tunsul blănii câinelui în jurul zonei ochilor previne, de asemenea, ca murdăria acumulată să pătrundă în iris și să îl deterioreze.

Ah, și un lucru care nu poate fi uitat este de a preveni contactul animalului cu produsele chimice. Pe lângă conjunctivita canină, aceasta poate provoca și afecțiuni respiratorii adverse.

În cazurile de probleme oculare datorate unor anomalii, se recomandă să nu se folosească câinele pentru reproducere pentru a evita transmiterea defectului.

Recuperarea din conjunctivita canină

Perioada generală de recuperare variază. Cu toate acestea, pentru a se observa primele semne de ameliorare, sunt necesare 3 până la 4 zile. Acest timp este în cazul infecțiilor alergice sau fungice.

Astfel, infecțiile virale sau bacteriene pot avea nevoie de până la trei săptămâni pentru a dispărea.

În schimb, câinele dvs. va găsi o ușurare imediată doar prin picăturile oculare sau antibioticele prescrise. În caz de îndoială, cereți medicului veterinar să vă demonstreze cel mai bun mod de a vă medica animalul de companie după ce părăsiți clinica.

În principiu, administrarea medicamentelor include menținerea ochiului cățelului dumneavoastră curat. Pentru a face acest lucru, este necesar să îndepărtați orice secreție cu un burete sau o cârpă sterilă, să schimbați frecvent cearșafurile și păturile pentru a evita reinfectarea.

În cele din urmă, dacă aveți mai multe animale de companie, păstrați-l pe cel afectat de conjunctivită canină Procedați astfel până când riscul de contagiune este eliminat.